Etichete
Navigam intr-o dimineata pe internet,si un prieten mi-a trimis o poezie care m-a emotionat profund.In momentul in care o citeam am zis ca nu este posibil sa fie atata adevar in ea. Imediat dupa ce am citit-o l-am intrebat de cine este scrisa pentru ca nu aveam nici cea mai vaga idee.Mi-a spus senin ca este vorba despre Pablo Neruda care in curand va implini 37 de ani de cand a trecut in nefiinta.Este vorba despre poezia Quien muere? Sau in traducere Cine moare?A fost publaicat alaturi de alte 250 de poeme in volumul Canto General.
“Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
“responsabile”.
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim… Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi…”
În jurul anului 1925, în poezia Americii Latine, s-a auzit un glas cumplit, distrugător : cel al poetului chilian Pablo Neruda. După Rubén Darío, el este poetul care merită să aibă cea mai mare circulaţie continentală. În poezia lui Neruda, poet fundamental, se revarsă, ca într-un fluviu enorm, multe din coşmarurile unei epoci disperate, scindate, convulsionate. Ca într-un mare curs de apă tropical, în el se contopesc fluturele şi calmanul, putreziciunile nopţii şi parfumul zorilor. Dar sub valurile acestei ape curgătoare continuă să existe o viaţă subterană şi gregară, nocturnă, plină de mâl şi rădăcini.
Mihai Eminescu este un “Luceafar” al romanilor,neintrecut de nimeni,deoarece poeziile acestuia sunt cantece de iubire inchinate tuturor varstelor.In acest caz Pablo Neruda poate fi considerat un “Luceafar” al literaturii spaniole deoarece se aseamana extrem de mult cu Eminescu prin poeziile care le are.Numele adevarat a lui Pablo Neruda este Neftali Ricardo Reyes Basoalto, nascut pe 12 iulie, 1904,in orasul Parral din Chile.
In 1920,devine contribuitor la jurnalul literal “Selva Austral” sub numele de Pablo Neruda, care a fost adoptata in memoria poetului cehoslovac Jan Neruda (1834-1891).
În 1923 el a vândut toate posesiile pentru a finanta s publicarea primei lui cărţii, Crepusculario. El a publicat volumul sub pseudonimul” Pablo Neruda” pentru a evita conflict cu familia sa, care ii dezaprobau ocupaţia sa. Urmatorul an, el a gasit un editor pentru Veinte poemas de amor y una cancion desesperada.
Cartea l-a facut celebru pe Neruda, care a renunţat la studiile sale la vârsta de douăzeci de ani pentru a se dedica meseriei lui.
Intre anii 1927 si 1935,guvernul l-a pus pe el la conducerea unui numar de consulati onorifici care l-a dus la Burma ,Ceylon, Java, Singapore, Buenos Aires ,Barcelona si Madrid.Productia sa poetica in timpul acelei perioade dificile include,printre alte treburi, colectia de poeme ezoterice de surrealistic, Residenta tierra (1933),care a marcat patrunderea sa in literatura.Poetul si-a petrecut copilaria si tineretea in Temuco,unde deasemenea a ajuns s-o intalneasca pe Gabriel Mistral,conducatoarea fetelor de la scoala secundara,care prinsese simpatie pt el. De la varsta de 13 ani a inceput sa contribuie cu cateva articole la cotidianul “La Manana”, printre ele, Entusiasmo y Perseverancia – prima lui publicatie – si prima sa poezie.Intre timp a legat o prietenie cu poetul spaniol Federico Garcia Lorca.Dupa ce s-a trasnsferat la Madrid un an mai tarziu,Pablo Neruda s-a intalnit de asemenea si cu scriitorul spaniol Manuel Altolaguirre.
Izbucnirea razboiului civil spaniol in 1936 l-au intrerupt pe Neruda din dezvoltarea lui politica si poetica.In 1937 se duce in Europa paentru a ajuta refugiatii republicani in Statele Unite.
Uciderea lui Garcia Lorca,pe care Neruda l-a cunoscut,l-a afectat puternic si l-a facut sa se alature miscarii Republicane mai intai in Spania si mai tarziu in Franta, unde a pornit sa lucreze la colectia sa de poeme Espana en el Corazon.
In acelaşi an el s-a întors la ţara sa nativă, in care a fost chemat, şi poezia sa în timpul perioadei urmatoare a fost caracterizata cu o orientare spre politica şi problemele sociale.
În 1939, Neruda a fost consulul stabilit pentru emigrare spaniolă,locuind în Paris, şi, pe scurt în continuare, consul general în Mexic, unde el a rescris Canto General de Chile, transformându-l într- un poem epic despre continentul America de Sud, natura lui, oamenii lui şi destinul lui cu caracter istoric.
Această muncă, s-a intitulat Canto General, a fost publicată în Mexic 1950, şi de asemenea in underground în Chile. Se compune din aproximativ 250 poeme aduse impreuna in cinsprezece cicluri literare şi constitue partea principala din productia lui Neruda.
Imediat dupa publicaţia lui, Canto General a fost tradusă în zece limbi. Aproape toate aceste poeme au fost create într-o situaţie dificilă, când Neruda traia in strainatate.
Neruda a parasit Chile iarăşi pentru patru ani.Intorcându-se in Chile în 1943, el a fost ales la Senat şi s-a alaturat Partidului Comunist. Cand guvernul chilian a trecut de alta parte,au declarat ilegal comunismul si l-au dat afara pe Neruda din Senat.
Datorită protestelor sale împotriva presedintelui Gonzales Videla în 1947, a trebuit sa traiasca viu in subteran în ţara sa proprie pentru doi ani până ce el a reusit să o părăsească în 1949.
După ce a trait in diferite tari in Europa s-a reîntors acasă în 1952.Las Uvas y el Viento(1954) poate să fie privit ca jurnalul de exil a lui Neruda.
Neruda s-a reintors in Chile si s-a insurat cu Matilde Urrutia a treia lui sotie(primele lui doua casatorii cu Maria Antonieta Haagenar Vogelzang si Delia del Carril s-au terminat in divort.)
In urmatorii 21 de ani el a continuat o cariera care integra concepte publice si private si a ajuns cunoscut ca fiind poetul lumii.Neruda a primit numeroase premii prestigioase, incluzând premiul international pt pace în 1950, premiul de pace al lui Lenin şi premiul de pace al lui Stalin în 1953, şi premiul Nobel pt Literatura în 1971.
Producţia lui Neruda este excepţional extinsă. De exemplu, Obras Completas, în mod constant reeditată, paginile cuprinse în 1951 erau 459; În 1962 numărul de pagini au fost 1, 925, şi în 1968 s-a ridicat la la 3, 237, în două volume. Printre lucrarile sale din ultimii ani putem să menţionam Cien sonetos de amor(1959) care include poeme dedicate soţiei lui
Matilde Urrutia. Memorial de Isla Negra, o muncă poetică a unui caracter autobiografic în cinci volume, au publicat cu ocazia celor 60 de ani a lui Neruda, Arte de pajáros(1966) La Barcarola(1967) piesa de teatru Fulgor y muerte de Joaquín Murieta(1967), Las manos del día (1968), Fin del mundo (1969), Las piedras del cielo (1970), si La espada encendida.
Diagnosticat cu cancer în timp ce servea ca ambasador al Franţei pe timp de doi ani, Neruda si-a sfarsind astfel cariera sa diplomatică.Pe data de 23 septembrie 1973,doar la 12 zile de cand regimul Chilei a fost infrant el moare de leucemie in Santiago, Chile.
Dupa aceste lucruri auzite..putem sa il consideram pe Pablo Neruda un al doilea Eminescu? Aceasta intrebare va dainui mult timp de acum incolo in sufletele unora din noi,dar niciodata nu vom afla raspunsul.
