Etichete
Orasul copilariei mele este Ramnicu Valcea,acolo am crescut pana la varsta de trei ani inconjurata de dragostea neconditionata a bunicilor,dar mai ales a strabunicilor.Cel mai trist moment din viata mea a avut loc pe data de 8 mai 1997,cand strabunicul meu s`a stins din viata.Ultima lui dorinta a fost sa ma vada pe mine..nu a mai apucat.Desi eram copil (aveam doar 6 ani) acesta a fost momentul care mi`a schimbat viata total,odata cu el am pierdut o parte din mine iar rana provocata la momentul respectiv nu s`a cicatrizat dupa toti acesti ani.Acela a fost momentul de rascruce pentru toata familia.Dupa decesul sau,strabunica mea (mamaia)s`a schimbat,tatal meu a devenit de nerecunoscut,cu alte cuvinte persoanele de langa mine se transformasera in straini.Pot spune ca am fost un copil trist,un copil care nu intelegea de ce disparitia unei persoane a schimbat atatea lucruri.Toti anii ce am urmat am trait revoltata,as fi vrut sa fie langa mine sa ma apere,sa ma sfatuiasca,sa ma iubeasca.M`am simtit singura,nu intelegeam cum oamenii din jurul meu se puteau bucura de lucrurile marunte.De un rasarit,de o iesire in familie,de un cadou,de o imbratisare.Mi`am indreptat toata afectiunea spre strabunica mea,era singura care imi amintea de el.In vacante stateam cu ea,mergeam la strand,in parc mancam cate o inghetata,eram totul pentru ea.Odata ce am crescut,mi`am stabilit niste prioritati,nu am mai vizitat`o asa des,nu am mai sunat`o,ba mai mult am avut mici certuri iar eu,fiind prea orgolioasa nu am vrut sa cedez,stiind totusi ca este foarte batrana si s`ar putea sa nu ma mai pot bucura de ea mult timp.Acum cand scriu acest articol imi dau seama ca acesta este singurul regret pe care il am…faptul ca datorita orgoliului meu am ranit`o la un moment dat.Zilele trecute,pe cand ma gandeam ca toate lucrurile imi merg bine,am aflat ca strabunica mea a fost diagnosticata cu leucemie mieloida acuta…Vestea a fost un shock pentru toti avand in vedere faptul ca ultimele analize ii iesisera perfect.Nu se stiu cauzele,nu exista tratament.Iata`ma acum..pe cale sa pierd a doua persoana pe care am iubit`o..a doua mama,prietena…In urma nu raman decat durere si regrete…
“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
ai.
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.”
OCTAVIAN PALER
