prietenei mele B.
Citeste cu atentie urmatorul text. Promit ca dupa numai douazeci de secunde de lectura atenta, vei fi mai mult decat captivat.
Sa incepem, deci: Pui, pisica, pui, pisica, pui, pisica, miau. Pui, pisica, pui, pisica, pui mic, miau. Pui, pisica, pisica, pisica, pui, pisica, pui, pisica, miau… (suspansul textului este deja mai mult decat insuportabil, asa ca voi continua). Pui, pisica, pui, pisica, pui, pisica, miau… Daca interesul iti este in continuare treaz, iti propun sa reiei pasajul de inca douazeci si sapte de ori, de preferinta cu glas tare si fara intonatie.
.
Capcanele monotoniei
Te poti intreba ce legatura au toate acestea cu tema articolului de fata? Astazi discutam despre monotonia in cuplu. Despre capcanele ei.
Sa analizam textul de mai sus: ei se cunosc demult, iar de mai bine de trei ani stau impreuna.
El vine acasa, destul de obosit dupa o zi de munca. Ea il asteapta, usor toropita dupa un somn de dupa-amiaza: Cum ti-a mers astazi, pui? El, cu o usoara oboseala in glas, ii spune: Bine, pisica, astazi parca lucrurile nu au fost chiar atat de stresante! Iar ea, gindindu-se mai degraba la ale ei, ii raspunde gales: Ma bucur, pui! Iar inlantuirea pui-pisica ar putea sa continue, cu un usor “miau” care sa dea culoare monotoniei…
Ce-a fost inainte
Monotonia corespunde unei faze de stabilizare a cuplului, care asigura centrarea celor doi parteneri si pe altceva decat pe micul lor univers. Chiar daca starea de indragostire aduce cu sine o sumedenie de emotii placute, intense si covarsitoare, perpetuarea ei la nesfarsit ar aduce numai nenorociri tinerilor: iubaretii acestia ar ajunge sa se dezintereseze de lume si ar sfarsi in izolare. Unul dintre miturile cuplurilor este “ce-a fost inainte”, cei doi incep sa se intrebe daca sentimentele lor mai sunt autentice. Tu nu ma mai iubesti, pentru ca nu mai esti pasional, ii spune ea lui, iar el ii susura Nu mai e ca inainte, uita-te la tine…
In momentul in care incercam sa ne definim relatia, sa privim retrospectiv si sa analizam “obiectiv” ceea ce traim, facem referire la momentele de pasiune sau de tensiune.
Daca ne referim la “ce-a fost inainte”, memoria noastra va extrage clipele intense, de parca monotonia in trecut nici ca ar fi existat.
Riscul acestui “ce-a fost inainte” este sa ne construim relatia pe un standard fals. Pasiunea arzatoare isi are rolul ei, dar nu este totul intr-o relatie.
Daca ne gandim la cuplurile care au “supravietuit” multi ani relatiei, vom auzi expresii de genul “prietenia si respectul conteaza acum”, sau “important este ca ne-am suportat douazeci de ani, cu bune si cu rele”.
Ca si cum, din experienta acestora, o monotonie bine traita le-ar fi adus un spor de durabilitate.
Un exercitiu de vointa
Monotonia este un fel de furie fara obiect. Atunci cand suntem intr-adevar furiosi, ne asteptam, de la noi sau de la altii, ca lucrurile sa se intample asa cum am vrea noi. Daca o persoana apropiata ne jigneste, suntem furiosi tocmai pentru ca ne asteptam ca aceasta sa ne respecte. Daca una dintre regulile noastre interioare spune ca ar trebui sa fim punctuali, si nu o putem face, suntem furiosi pentru ca ne asteptam de la noi sa ne urmam principiile.
In cazul plictiselii si monotoniei, resimtim o emotie negativa (chiar daca surda si nu foarte puternica) de tipul furiei, tocmai pentru ca ne asteptam sa se intample altceva – ceva mai antrenant, mai pasional, mai cool.
Cuplurile care reusesc sa depaseasca acest impediment sunt cele care isi integreaza repetitia si rutina in viata lor de zi cu zi si care prin urmare devin mai puternice.
La ce te astepti?
Sa incercam sa raspundem la aceasta intrebare. Daca traiesti de mai mult timp intr-un cuplu, incearca un mic experiment. Inchide ochii – asta te ajuta sa te concentrezi mai bine, sa fii mai centrata pe introspectie:
- Lasa-te prada imaginilor si gandurilor;
- Incearca, fara sa te grabesti, sa descoperi ce te astepti sa se intample in relatia ta.
- Incearca sa identifici care dintre asteptari te irita tocmai pentru ca nu sunt intampinate.
- Roaga-}i partenera sa faca acelasi lucru. Eventual trece-ti toate asteptarile pe hirtie si confrunta-le cu cele alte partenerului.
Trage linie!
Oscilam cu totii in viata intre extremele aventurii, imprevizibilului si surprizei, pe de o parte, si controlului, sigurantei si calmului, pe de alta parte. Atunci cand tragem linia dupa o etapa existentiala, ne amintim cu placere de… chiar asa, ce ne amintim cu placere?
Aventura, surpriza si imprevizibilul
Inchide ochii si incearca sa-ti reamintesti cea mai lunga relatie a ta. Care sunt primele imagini care iti vin in cap? Probabil iti amintesti episoade intense, poate pozitive, dar nu neaparat emotionale. Aventura, imprevizibilul, surpriza sunt lucrurile care coloreaza memoria si ne permit sa ne construim un sentiment al identitatii personale sau de cuplu.
De lucruri monotone ne amintim rar. Tocmai pentru ca ele tind sa se repete, la nesfirsit, intr-o ordine similara, intr-o succesiune care s-a constituit inca de la inceput si pare de neschimbat. Ca o prima concluzie, monotonia este greu de pastrat in memorie.
Micile obiceiuri ale cuplului
Monotonia exista: micile obiceiuri ale cuplului, care au fost initial descoperite sau construite pas cu pas, devin o regula si chiar o obligatie: sarutul de revedere, “te iubesc”-ul obligatoriu la culcare, tinutul de mana pe strada… toate aceste mici gesturi care initial fac placere, si care apoi sunt uitate intr-o rutina si o obisnuinta.
O etapa in viata de cuplu
Monotonia este mai degraba o etapa si nu un deznodamant nefericit, un capat de linie sau un fund de sac. Important este ce facem cand ea se instaleaza. In multe cupluri, aparitia rutinei este semnalul de alarma care anunta o posibila separare. Intr-un asemenea ev, monotonia pare un produs invechit si prafuit.
Daca este sa o inrudim cu ceva, monotonia este foarte aproape de plictiseala. Si de ce se teme mai tare omul modern decat de plictiseala?
Daca reusiti sa treceti peste cele trei “hopuri” ale monotoniei, probabil ca relatia va rezista. Iata care sunt pragurile de trecut:
1. Un cuplu “suferind” de monotonie se asteapta ca rutina si plictiseala sa nu fie decat un accident , si nu regula de convietuire. Aceasta asteptare negativa legata de plictiseala si de monotonie in sine poate avea consecinte neplacute asupra cuplului – starea negativa a partenerilor poate fi accentuata de cate ori unul dintre ei, intentionat sau accidental, descopera sau redescopera cat de mare este plictiseala dintre ei.
2. De cele mai multe ori emotiile neplacute sunt generate de previzibilitatea partenerului sau partenerei. De faptul ca stii cum casca dimineata, ce replica va spune, cat va intirzia la o intalnire sau ce mancare isi va comanda la restaurant. De aici rezulta si o posibila asteptare legata de starea de monotonie din cuplu: “ma astept ca persoana langa care traiesc sa nu fie in permanenta previzibila”.
3. Pe masura ce vremea unui cuplu trece, se poate produce un efect paradoxal: daca la inceputul relatiei o persoana ne atrage pentru ca ne surprinde (un gest indraznet, un stil de imbracaminte mai particular, un fel anume de a vorbi cu ceilalti), incetul cu incetul aceste diferente si particularitati ameninta sa devina sursa de iritare.
Micile defecte pe care le-am iubit sau macar le-am trecut cu vederea la inceputul relatiei devin subiect de discordie si de zizanie.
Din aceasta perspectiva, atunci cind monotonia s-a instalat, ne asteptam ca persoana din fata noastra, de care ne-am legat destinul, sa se schimbe.
Solutii ale problemei
Monotonia poate avea efecte benefice asupra cuplului, daca accepti ca monotonia si rutina nu sunt doar accidente tranzitorii in viata unui cuplu, ci devin un mod de convietuire.
Un mediu structurat si linistit (care, intr-o perspectiva malitioasa, ar putea fi caracterizat ca monoton) confera siguranta si confort.
Priveste monotonia in cuplu ca pe un surplus de confort si siguranta.
Imprevizibilitatea este o stare de spirit – de multe ori asteptam ca partenerul sa ne surprinda, fara insa a privi in ograda noastra.
Ce facem noi pentru a combate starea de previzibilitate care s-a instalat in cuplu?
Primul pas ar trebui sa fie in analiza propriei noastre previzibilitati, iar al doilea – discutia. Putem sa solicitam partenerului sa ne surprinda, sa vorbim despre dorintele si despre asteptarile noastre.
Schimbarea celuilalt nu este intotdeauna o solutie – fiecare dintre noi avem o personalitate unica. Ajungem sa ne acceptam, sa ne obisnuim cu noi, chiar sa ne iubim. De aceea, tentativa de a-i schimba pe ceilalti nu este intotdeauna solutia optima. O alternativa ar fi sa descoperim care este unicitatea lor si sa propunem solutii de schimbare numai in domenii sau aspecte care nu fac parte din “nucleul central” al personalitatii celuilalt.
